Opt dintre cei mai buni decari din istoria Mondialelor
Când câștigi cu naționala Braziliei trei titluri de campion mondial (1958, 1962 și 1970) și ești considerat, de mulți, cel mai mare jucător din istoria fotbalului, multe nu prea sunt de adăugat. 92 de prezențe pentru trupa ”carioca”, 77 de goluri marcate.
A debutat pe 7 iulie 1957, la 16 ani și nouă luni, direct într-un ”șoc” contra Argentinei. A înscris, atunci, pe Maracanã și continuă să fie și azi cel mai tânăr marcator din istorie.
A ajuns accidentat la CM din Suedia, dar, pe 29 iunie 1958, a devenit cel mai tânăr jucător participant la o finală de turneu mondial: 17 ani și 249 de zile. Pleca acasă cu medalia de aur, într-o echipă cu Bellini, Zagallo, Didi, Vava ori Garrincha, ”Pasărea paradisului”.
A primit numărul 10 de la FIFA, din cauza dezorganizării. Confederația Braziliană de Fotbal nu a alocat numere pentru fiecare jucător, așa că forul mondial a făcut acest lucru. Interesant este că a primit acest rol deși a fost rezervă în meciul inaugural, cu Austria.
Pe 19 noiembrie 1969, la ora locală 23.11, în meciul cu numărul 909, a marcat cel de-al 1.000 său gol, într-o partidă Vasco da Gama – FC Santos, disputată în fața a 65.157 de spectatori.
”Succesul nu e întâmplător. El vine după muncă grea, perseverență, învățăminte, studiu, sacrificiu și, mai important ca toate, dragoste pentru ceea ce faci sau ce înveâi să faci”
La trei ani a primit prima minge. La opt, se distra la Estrella Roja. La 12, îi făcea pe privitori să se minuneze în pauzele jocurilor de primă divizie, cu spectacolul pe care-l făcea. ”El Pibe” n-a fost muritor. Semizeu, poate.
Pe 20 octombrie 1976, când mai avea 10 zile până să adune 16 ani, a debutat pentru cei de la Argentinos Juniors. I-au dat numărul 16 pe tricou, ca vârsta, devenind cel mai tânăr debutant din istoria fotbalului argentinian la nivel de primă divizie.
Când s-a transferat la Barcelona, contra a 7,6 milioane de euro în banii de astăzi, a devenit cel mai scump jucător din istorie. A plecat, apoi, la Napoli. La prezentarea sa în fața a 75.000 de suflete, jurnaliștii au scris: ”Oamenii cred că le-a venit salvatorul”.
La CM din Mexic a făcut ce a vrut. A jucat fiecare minuțel, a marcat cinci goluri, a dat cinci pase decisive. Lumea era a lui! ”Jumătate înger, jumătate diavol”, au scris cei de la ”L’Equipe”.
589 de meciuri ca jucător profesionist la echipele de club, 310 goluri marcate. La acestea se aduagă cele 106 partide la nivel de echipă națională, cu alte 42 de reușite. Număr 10 tradițional.
”Mama mea a crezut că eu sunt cel mai bun, iar eu am fost crescut să cred ceea ce mama îmi transmite.”
Campion mondial și european, deținător de Champions League. 108 meciuri pentru selecționată. Erou național în Franța, ”Legiunea de Onoare” în 1998.
Zizou a venit pentru șase săptămâni de probă la Cannes, a rămas patru ani. Umblă legenda că antrenorul algerian Kermali ar fi spus că nu are nevoie de el la națională, pentru că ”tânărul nu aleargă prea mult”...
A început să fie cunoscut la Jocurile Mediteraneene, a debutat pentru națională contra Cehiei, la 0-2. S-a terminat 2-2, grației golurilor sale. Când Eric Cantona a fost suspendat, a devenit playmaker.
A marcat două goluri senzaționale, din două cornere, în finala CM 1998, contra Braziliei, unde a devenit campion mondial. La EURO 2000, de unde a plecat cu trofeul, a fost desemnat cel mai bun jucător al turneului.
De trei ori jucătorului anului FIFA, plus un ”Balon de Aur”, în 1998. Pelé îl consideră unul dintre cei mai buni 100 de fotbaliști din toate timpurile. Și azi, golul său din finala Champions League, pentru Real Madrid (unde evolua cu numărul... 5 pe tricou), este considerat o operă de artă.
”Nu contează de câte ori câștigi un premiu, mereu e ceva special.”
35 de trofee la FC Barcelona, de patru ori deținător de Champions League. 778 de meciuri pentru catalani, cu 672 de goluri marcate. 163 de prezențe cu Argentina. Șapte ”Baloane de Aur”. Se poate mai mult? Da, se poate!
În 2003, Spania a început să-i dea târcoale tânărului fotbalist, după ce antrenorul Barcelonei, Charles Rexach, a atras atenția că poate fi convocat de Argentina. Messi a ales țara natală, cu care speră să câștige un turneu final de Campionat Mondial.
A debutat cu numărul 18 pentru națională, contra Ungariei, într-un ”amical” din august 2005. N-a stat mult pe gazon, fiind eliminat după ce l-a lovit pe Vanczak, cel care se chinuia să-i rupă tricoul. Se răzbuna la Beijing, în 2008, unde devenea campion olimpic.
S-a retras din națională în 2016, a revenit asupra deciziei. Primul fotbalist din lume care a trecut la un salariu de peste 40 de milioane de euro, Messi se află, în Qatar, în fața ultimei sale șanse a câștiga un turneu de campionat mondial.
E vicecampion mondial în 2014 și a obținut o singură Copa America, o zestre destul de săracă pentru un fotbalist cu 163 de prezențe la echipa națională.
”Trebuie să lupți pentur a-ți atinge visul. Va trebui să te sacrifici și să lucrezi din greu pentru asta.”
Unul dintre cei mai mari ”magicieni”, exponent de bază al ”Joga Bonito”. La 20 de ani era la PSG, la Barcelona devenea fotbalistul anului. 97 de partide pentru Brazilia, cu care a câștigat Cupa Mondială din 2002
După ce a trecut pe la juniori, Ronaldinho a plecat la drum cu Brazilia cea mare în 1999, doar cu trei zile înainte de startul Copei America. A ajuns la Cupa Confederațiilor și aici a fost desemnat cel mai bun jucător al turneului.
Alături de Rivaldo și de Ronaldo, alți doi magicieni, a format, în 2002, faimosul ”Three Rs”. A făcut minuni în ”sfertul” cu Anglia, pasându-i excelent lui Rivaldo și învingându-l, apoi, pe Seaman, din lovitură liberă de la 30 de metri.
Când s-a retras, în 2018, era unul dintre doar cei opt jucători care câștigaseră titlul mondial, Liga Campionilor și ”Balonul de Aur”, ceea ce spune multe.
În iunie 2014, după ce Brazilia a pierdut cu Germania, 1-7, lumea a ieșit pe străzi pentru a-i cere socoteală lui Scolari pentru că nu-l convocase pe Ronaldinho la echipa națională. Fotbalistul voia să-și ia rămas bun de la seleção, dar nu fusese lăsat.
”Fotbalul e despre bucurie. E despre driblinguri. Sunt pentru frumusețea jocului. Fiecare idee care înfrumusețează jocul trebuie să dureze.”
O viață de om la Roma, cu 786 de meciuri, una destul de scurtă la echipa națională, cu prezențe ”întinse” doar pe nouă ani. Cu toate acestea, campion mondial în 2006.
Cu 250 de goluri, fostul număr 10 de la Roma se situează pe locul secund, după miticul Piola, în clasamentul golgeterilor all-time din Serie A, având 25 de sezoane, la fel ca și Paolo Maldini, cele mai multe.
În octombrie 2008, cei de la ”Voetbal International” au realizat un sondaj de opinie, în urma căruia Wesley a fost desemnat ”cel mai bun executant olandez de lovituri libere”.
Unul dintre cei mai buni conducători de joc din ultimii 20 de ani, a putut evolua și ca atacant central ori ca număr 10 ”fals”.
”Am fost născut Roman și voi muri Roman. Niciodată nu îmi voi părăsi echipa sau orașul.”
Cu 134 de prezențe, este cel mai selecționat jucător din istoria Olandei, cu care a participat la trei turnee final de Campionat Mondial și la tot atâtea de Campionat European. Jucător extrem de fin, unii afirmă că ar fi putut face mai multe în fotbalul mare.
Când a debutat pentru naționala Olandei, a fost cel de-al optulea cel mai mic jucător din istorie. Avea să înscrie 31 de goluri, prinzând finala CM din Africa de Sud, pierdută contra Spaniei.
În octombrie 2008, cei de la ”Voetbal International” au realizat un sondaj de opinie, în urma căruia Wesley a fost desemnat ”cel mai bun executant olandez de lovituri libere”.
Unul dintre cei mai buni conducători de joc din ultimii 20 de ani, a putut evolua și ca atacant central ori ca număr 10 ”fals”.
”În finala cu Spania am simțit că putem câștiga. Am crezut, apoi, că vom ajunge la loviturile de departajare, unde să devenim campion mondiali, dar golul lui Iniesta ne-a terminat”
”Regele” a făcut furori în fotbalul european și mondial vreme de mai bine de 13 ani, atât la Steaua, cât și la echipa națională. Deținător de Supercupa Europei, de Cupa UEFA, a jucat la Real Madrid și la FC Barcelona
Alintat ”Maradona din Carpați”, a adunat 646 de meciuri ca fotbalist profesionist, fiind unul dintre cele mai bune numere 10 din istorie.
A marcat golul prin care Steaua a cucerit Supercupa Europei, contra celor de la Dinamo Kiev. A prins finala CCE din 1989, apoi s-a transferat la Real Madrid, rămânând, multă vreme, cel mai scump fotbalist român.
A participat la trei turnee finale de Campionat Mondial, scoțând lumea în stradă după prestațiile din Statele Unite. 124 de meciuri la echipa națională, 35 de goluri marcate.
Era fotbalistul care rezolva partidele, împământenindu-se expresia: ”I-o dăm lui Gică și-o rezolvă el”. A ajuns la Galatasaray, iar turcii i-au făcut statui. La meciul de retragere, în 2001, a avut un stadion plin de recunoștință.
”Meritam statuie! In 2-3 ani, fotbalul nostru se duce”
Built with Shorthand