FotbalSeria A

Românul care-a scăpat din tragedia aviatica de la Superga, când ”Il Grande Torino” s-a stins

mai 5, 2020noiembrie 25th, 2021

Poartă un baston pe care-l înfige în mocheta lojei vechiului stadion ”Jose Alvalade”, sufrageria celor de la Sporting Lisabona, dar mulți zic că s-ar putea descurca și fără el. Vestă, pantalon, sacou, ochelari de mare boier. Păr dus pe spate, aranjat. ”Stângul e paradit, am zis să mă ajut de lemnul ăsta”, zice și arată spre sprijinitor. E plecat de milenii din România, dar n-a uitat un strop din limba lui Eminescu. Iar tu, jurnalist la două decenii și jumătate de viață, tremuri de emoție, pentru că respiri lângă un monument.

Don Jose Fabian – așa îl strigă lusitanii – s-a născut la Cluj, în a 10-a zi de august, 1923. A iubit, de mic, fotbalul. A pornit la drum, local, la ”Muncitorii”. După război, nițeluș prin Ungaria, apoi iar lângă Feleac, la Ferar și la marea echipă a lui Mociorniță, Carmen. Lucrurile acestea le poți afla din orice carte de statistică. Duci discuția spre Torino.

Da, ACEL Torino, ”Il Grande Torino”, cea mai mare trupă italiană a tuturor timpurilor! Don Iosef Fabian a fost acolo! A jucat alături de niște infiniți, apoi n-a făcut deplasarea…în Portugalia, patrie ce avea să-l adopte mai târziu. Și, astfel, a driblat Superga, deși a ”survolat-o!” 4 mai 1949…

 

Petrecerea lui ”Xico” Ferreira

 

După vreo 13 meciuri la FC Porto, Francisco Ferreira trecuse la marea rivală, Benfica Lisabona. Când adunase 10 ani la ”vulturi”, băieții de aici se gândiseră să-i facă lui ”Xico” un meci, așa, să nu treacă borna nemarcată. Încă de pe atunci era un fotbalist uriaș, așa că de cealaltă parte a terenului trebuia o trupă de cinci stele. Se vorbise la Torino, Ferruccio Novo, fostul mare jucător, în acel moment președinte, fusese de acord să trimită cea mai tare garnitură.

 

Fanii lui Torino afiseaza un banner comemorativ imens, la 65 de ani de la cumplita tragedie

 

”Mă sunase Egri”, dă cep vorbelor Fabian. De aici încolo taci și asculți. Vorbește molcom. ”Egri” era Ernest Erbstein, antrenorul ungur al celor de la AC Torino. Se cunoscuseră în perioada romantică a fotbalului, pe la Oradea, pe la Budapesta, pe la Cluj. Erbstein îi botezase, mai apoi, fetița.

Mi-a zis, la telefon, că echipa merge la Lisabona, pentru meciul lui <<Xico>>. Eu trecusem, deja, la Lucchese, dar cei de la Torino erau gripați, nu voiau să forțeze. Chiar și președintele stătea la pat. Mi-a zis că se ocupă el de acte, de învoire, de tot ce trebuie. A adăugat doar că meciul e pe 3 mai și să-i zic exact dacă viu au ba!”

 

 

Iosef Fabian evoluase la Torino un sezon, 15 meciuri cu opt goluri. Se știa cu toți băieții. Și ce băieți, madre mia! Guglielmo Gabetto. Tipul ăsta marca un gol la două meciuri jucate. Valentino ”Tino” Mazzola, inegalabilul număr 10…Cu unii dintre ei mai ieșea la un suc, la o bere, chiar dacă distanța îi cam încurca. Bine, și el își făcuse treaba la Torino: 7-1 cu Roma, două goluri. 7-1 cu Salernitana, 5-0 cu Inter, 10-0 cu Alessandria, iar ”dopietta”. Da, nu vă mirați, AC Torino făcea instrucție de front cu toată lumea!

”Măcinam orice formație. Vă dați seama, plecasem de acolo, dar echipa cu patru titluri <<legate>> mă suna să mă întrebe dacă vreau să mai joc la Torino, fie și pentru un meci amical, contra celor de la Benfica, iar eu aș fi putut refuza? Niciodată!”

 

Altimetrul care a provocat nenorocirea

 

Românul Iosef Fabian acceptă pe loc! Urmează un ”amical” contra celor de la AC Milan, e un fel de încălzire pentru Peninsula Iberică. Al nostru marchează unul dintre cele două goluri alte trupei ”sale”. ”Am zis da, dar a fost nu! Eram transfug, fugisem din țară în Ungaria. Când tancurile rusești ajunseseră și aici, pac, în Italia! La Torino, nimeni nu m-a întrebat de sănătate.

Am dat o probă de joc, aveam la mine niște ziare cu meciurile de la Carmen, m-au angajat. Acum portughezii voiau un pașaport. De unde să le dau dacă nu ieșisem din Italia? La Torino fusesem singurul străin din echipă, apoi, peste un an, venise Julius Schubert (n.r. – slovaco-ungur). Sincer, nici eu nu știam ce să mă dau, maghiar, român”, povestea Fabian.

Finalmente, nu se mai urcă în avion. Asta e!

Se joacă la Lisabona, 4-3. Spectacol frumos.

Miercuri, 4 mai 1949, se pleacă înapoi la 09.40. Locotenent-colonelul Meroni e la manșă. Se merge către Barcelona. La 13.00 jucătorii respiră aer catalan. Prânzul e servit alături de cei de la…AC Milan, aflați în drum spre…Real Madrid. La 16.55 i se comunică pilotului că vremea la Torino este rea.

 

In fundal, Basilica di Superga, situată pe Monte dei Cappuccini, Torino

 

Basilica Superga este situată la 669 de metri înălțime. Posibil ca altimetrul să se fi stricat, să fi ”anunțat” că avionul e mult mai sus. Cine mai poate ști? La 17.03, când se pregătește de aterizare, lovește Basilica. La 17.05 Aeritalia Torre cheamă zborul I-ELCE. În van! Toate cele 31 de suflete de la bord decedează. Sunt 18 fotbaliști.

”Eram în aeroport, îi așteptam. Am leșinat. După ce m-am trezit, nu am vorbit patru zile, n-am scos niciun cuvânt. 1.000.000 de oameni au venit la înmormântări. Doamne, ce tragedie! Cum puteam crede că toți băieții alături de care mă dezechipasem cu trei zile în urmă sunt morți? Cum?”. Zicând asta, ”Fabi” scoate o batistă mare, albă, cu care-și șterge lacrimile. ”Fizic, am mai jucat multă vreme după aceea, psihic, însă, am fost la pământ”.

 

Reconstituirea digitala a tragicului accident aviatic

 

Xico Ferreira nu și-a mai revenit, niciodată. A continuat cu fotbalul încă vreo trei ani, dar se vedea că nu e acolo. Nu dormea nopțile, avea coșmaruri, se credea unicul vinovat. Până la decesul său, în 1986, a păstat, în camera trofeelor, o fotografie, mare, în chenar negru, cu ”Il Grande Torino”.

Iosef Fabian a plecat în 2008. Portughezii îi ziceau ”Jose”. A fost ferm convins, toată viața, că a survolat, cândva, Basilica…

Torino a fost declarată campioana sezonului. Șocul a fost atât de mare, încât, la un an după tragedie, naționala Italiei a refuzat să facă deplasarea la Campionatul Mondial din Brazilia cu avionul, alegând vaporul.

”Museo del Grande Torino e della Leggenda Granata” a fost deschis pe 4 mai 2008. Un cauciuc, bucăți din fuselaj, gențile lui Mazzola ori Erbstein se găsesc acolo…

 

”Epava avionului, la câteva ore după tragedie”. Sursa foto: wikipedia