FotbalLa Liga

Roberto Carlos: ”I-am zis să lase pe masă vinul și berea. Le-a strâns! A rezistat trei luni!”

octombrie 11, 2019noiembrie 1st, 2021

Roberto Carlos a fost imens. Pe teren, dar și în afara lui. ”De ce mă cheamă așa? Pentru că tata era fanul cântărețului Roberto Carlos Braga Moreira, un uriaș. S-a rugat ca soția să-i facă un băiat, ca să-l poată boteza așa”, dă cep el povestirii. Are milioane de istorisiri din ceea ce era atunci cel mai puternic vestiar din lume.

La Real Madrid a ajuns în 1996. Puțin Palmeiras, un an la Inter și, pac!, direct pe ”Bernabeu”. Poza de prezentare: un picior pe o cutie pe care scria ”T.N.T.”, de la forța șutului său. ”Mă sunase Lorenzo Sanz (n.r. – președintele din acea vreme).

Cine putea să refuze o asemenea echipă?” Când a ajuns la Madrid a văzut că lucrurile nu-s chiar atât de frumoase cum arătau de dinafară. ”Pare greu de crezut, dar nu existau bani pentru plata salariilor. A trebuit să vină Florentino Perez și să reorganizeze clubul”…Capello l-a dorit mult, iar ”albii” au fost de acord să-l dea la schimb pe Ivan Zamorano.

Avea să adune, în total, 584 de meciuri la ”albi”, cu 71 de goluri, unele dintre ele memorabile, ca cel din partida cu Tenerife, când, din alergare, a punctat deși se găsea aproape de steagul ce marchează colțul terenului. Era vremea primei trupe ”galactice”.

La agentia de pariuri sportive Unibet avem o oferta completa de pariuri privind echipa "galacticilor" si nu numai. Poti miza pe parcursul lor in La Liga, Liga Camipionilor, dar si meci de meci, sau chiar in timpul partidelor. 

 

Într-o echipă de aur a celor de la Real Madrid, cu Casillas, Ivan Campo, Redondo, Morientes, Anelka, Karanka (rândul de sus, de la stânga la dreapta), Michel Salgado, Raul, McManaman ori Ivan Helguera

 

”O atmosferă încredibilă, atât în vestiar, cât și la hotel, peste tot. Uite, acum, când mai particip alături de prieteni la diferite partide de caritate, încerc să păstrez spiritul de atunci, chiar și în autocar. Ambientul jocului de fotbal e ceva fantastic”.

În 1999 antrenor vine Vicente del Bosque. ”Era un prieten, nu un tehnician. Ne spunea că nu are nevoie de reguli, nici pe noi nu ne poate ghida după ceva scris. Mereu zicea că jucătorul știe ce are de făcut atunci când pășește pe teren. Ne înțelegeam perfect. Intuia că nu ne putem trezi cu noaptea în cap, de aceea nu punea antrenamentele dimineață. Spre exemplu luni și, uneori, marți, veneam la teren la 17.00. Nu ne chema la 11, pentru că nimeni nu ar fi venit”.

S-a mers la Toledo, pentru un joc din Cupa Regelui. Gazdele au învins cu 1-0. ”În vestiar, toți eram mâhniți. Don Vicente del Bosque nu zicea nimic. Ce putea să zică? Mori (n.r. – Fernando Morientes) s-a uitat la noi. <<Ce aveți, bă? Îi prindem la noi acasă, le dăm șapte!>> Del Bosque l-a privit, blajin ca întotdeauna: <<Mori, a fost o singură partidă! Eliminatorie…>>”. În 2002 a devenit unul dintre primii jucători din lume care a făcut rost, în același an, de Liga Campionilor și de titlul mondial!

 

Luxemburgo le-a luat berea și vinul!

 

Lucrurile s-au schimbat la al doilea descălecat al lui Camacho. În 2004, vestiar plin de vedete. Jose Antonio le-a cerut să vină la 7.00. ”Făceam eforturi și pentru a ajunge la 10.30, cum s-o potrivim la 7?” Calvarul a durat doar 10 zile, după aceea regulile au fost schimbate…

Cel mai interesant a fost cu Vanderlei Luxemburgo. Când spui Real Madrid te gândești la o echipă profesionistă până în măduva oaselor. Să auzim ce zice Roberto Carlos. ”Uite cum făceam. Veneam în cantonament, aruncam gențile cât colo, apoi coboram în hol, pentru a bea bere și vin. Obicei respectat etapă de etapă”. Luxemburgo a semnat în penultima zi a lui 2004. A dat să facă ordine. ”Am mers la el. Eu și Ronaldo. Cu Ronnie stăteam în cameră din 1993. Dormisem cu el mai mult decât cu nevastă-mea. Ne știam bine cu noul antrenor. I-am spus: <<Profesore, oamenii de aici au niște reguli pe care le respectă. Nu încerca să le schimbi. Lasă sticlele de bere și de vin pe masă, nu fac rău!>>.

Nu ne-a ascultat. A luat berea. Apoi a strâns și vinul. N-a stat mult”, zice fostul fundaș care executa loviturile libere cu 120 de km/h. Așa e, are dreptate! Luxemburgo a fost demis pe 4 decembrie 2005. N-a adunat un an…Adaugă că n-ar fi fost vina lor, a jucătorilor. ”Lumea fotbalului este extrem de mică. Veste ajunge la urechea președintelui și…ciao!"

Revine la vestiar. ”Nu-mi pot da seama cum făceam atâtea tâmpenii. După fiecare partidă, toți plecam cu un avion particular. Ne găseam în terminalul ăla șmecher al aeroportului <<Barajas>>. Când ne vedeam, ne bufnea râsul. Beckham pleca într-o parte, Figo în Portugalia, Zidane în Franța, Ronaldo pe o insulă, eu mă rugam ca meciurile de campionat să fie sâmbătă. Duminica mergeam prin toată lumea la cursele de Formula 1. O adevărată nebunie”.

 

“Galacticii”. Fără altă explicație foto

 

Recunoaște că nu ar fi vrut să se termine niciodată. “La Real am câștigat tot ce se putea câștiga. Cine ar fi vrut să plece de aici?” Are dreptate: patru titluri de campion al Spaniei, trei supercupe din patria lui Cervantes, trei Ligi ale Campionilor, două “intercontinentale” și o supercupă a Europei. Stătuse la cea mai galonată echipă din lume 11 sezoane ”legate”.

Sursa: Canal 11