FotbalLiga I

Parior cu ștaif, șef de galerie la Progresul, iubitor de cazinou: Birlic

iunie 16, 2020noiembrie 25th, 2021

Secvența-i povestită prea de mulți pentru a nu fi adevărată.

Ceasurile nu arată mai mult de șapte ale dimineții când un ins mărunțel, tras la pantalon călcat la dungă, sacou și pălărie, bate cu putere la ușa apartamentului. Îi deschide proprietarul, în pijamale, cu ochii cârpiți:

”George, fratele meu, ești om de sport, simți exact ca mine. Am ieșit să cumpăr ziarul, ca de obicei, când m-a străfulgerat un gând! <<Vișina>> câștigă azi, ascultă la mine ce spui! Nu vreau să mă îmbogățesc doar eu, de aia am dat pe la tine. De ai bani prin casă, bine, de nu, mergi degrab și scoate! E ziua cea mare, George, ziua cea mare! Totul trebuie pariat pe <<Vișina!>>.

Tipul-prichindel, cel care vinde pontul, e Grigore Vasiliu Birlic, Artist al Poporului. Cel care nu s-a dezmeticit, încă, sufletul ce azi, spre amiază, trebuie să fie mult mai bogat, e George Vraca, Artist Emerit al Republicii Populare Române. Istorioara e de acum mai bine de 70 de ani. Logic, <<Vișina>> n-a câștigat!

Birlic nu mai are nevoie de nicio prezentare. Nici măcar pentru cei tineri. Un personaj imens, atât pe scenă cât și în fața micilor ecrane, cu 13 roluri numai din opera lui Caragiale. Deși pare greu de crezut, mare iubitor de pariuri sportive, drumeț prin Cazinoul din Sinaia, șef de galerie la Progresul, apropiat de loterie ori de Pronosport.

 

Birlic îi ducea pe colegii de teatru fie pe hipodrom, fie la meciurile de fotbal. Aici, Florin Piersic, Mihai Fotino ori Marcel Anghelescu și un afiș ce anunță că actorii sunt alături de fotbaliștii de la Progresul

 

Când îl vedeai, cu fața de bunicuț jovial, nu puteai crede că suia pe scările trenului și fugea, fără ca nimeni să știe, de la București la Sinaia. Se odihnea fix în…cazinoul din localitate. Nu juca mult, dar pierdea tot. Nu se putea întoarce acasă…Lefter Popescu, personajul căruia i-a dat viață în capodopera ”Două lozuri”, începea să-și frângă degetele, ”Aoleu, mă halește Angela!”. Angela Mateescu era prima soție.

Așa că dădea pe la o verișoară, pe la Câmpina. De fiecare dată femeia ”umplea” golul și-l împrumuta spre evitarea tuturor problemelor ce s-ar fi putut ivi…

Mergea mult pe Hipodromul Băneasa, o bijuterie inaugurată pe la 1908, chiar de către Regele Carol I, cu o tribună oficială înaltă, cu grajduri superbe, opera arhitectului Berindey. Cumpără un cal, pe ”Fantezist”. În diminețile curselor, aleargă prin tot Bucureștiul. Îl găsește pe Gaby Michailescu, faimosul impresar. Omul nu apucă nici măcar să dea binețe:”Gaby, soarele meu, ai bani pe tine? Dacă nu, fă rost, împrumută, am un pont senzațional. Nu-ți spui nimic acum, cu câteva minute înainte de cursă, da?”

 

 

Acum e la ”Capșa”. La o masă înfulecă un munte de pateuri Petre Niculescu Goangă, un imens bariton, cântăreț de operă, pedagog de clasă. Normal, nu-l lasă să termine: ”Monetar, ceva? Dacă nu, caută degrabă, asemenea pont nu ne poate scăpa printre degete!” Dar ziua abia a început. Puiu Iancovescu (un uriaș actor și ctitor de teatre) le iese în cale: ”Ne vedem, cu banii în dinți, direct la hipodrom. N-am vreme, merg să-i anunț și pe ceilalți!” ”Ceilalți” sunt oameni de scenă, ca Niculescu-Buzău, ori Ion Șahighian.

Dar cel mai mult îl place să-l tachineze pe George Vraca. Un actor sobru, uriaș în rolul lui Hamlet. Pentru că-n tinerețe fusese jucător de rugby, foarte aproape de a merge la Jocurile Olimpice, Birlic îi amintește, mereu, de trecutul său, ca și cum balonul oval ar avea vreo legătură cu cursele de cai. ”Tu, George, ca om de sport, mă înțelegi”…

 

Cuvântul magic? ”Biciușca!”

 

Îi adună, pe toți, la Hipodrom. Aici le comunică magicul cuvânt, numele patrupedului: ”Biciușca”. Banii sunt depuși aici. Iapa pleacă precum o rachetă. Asta primii 40 de metri. Grigore Vasiliu aproape că zboară. Apoi, nenorocire, termină pe ultimul loc. Birlic apucă să fugă, dar e prins din urmă de ceilalți. În lipsă de fonduri, ei, toți marii artiști, pleacă spre case cu clasa a II-a a tramvaiului.

Comuniștii nu văd cu ochi buni pariurile sportive și cursele de cai de la Băneasa, acolo unde se adună lumea cea bună din urbea lui Bucur. Imensa suprafață – despre care presa europeană scria că ar fi fost a treia de pe ”Bătrânul Continent”, după cele din Anglia și din Franța, începe să piară. O parte, în 1952, pentru ”Casa Scânteii”, apoi, opt ani mai târziu, pentru clădirile complexului expozițional, astăzi, ”ROMEXPO”.

Birlic suferă vizibil. Se refugiază în…mașini. Primește aprobare pentru o ”Pobeda” abia pe la 50 de ani de viață. O alintă ”Bălana”. O schimbă cu un ”Ford”, apoi cu ceva german. Joacă la loterie, trece pe Pronosport. Devine lider de galerie în tribunele Progresului. Haideți să ne oprim, nițeluș, spre a explica scenele greu de crezut în zilele noastre.

Prin 1956, Birlic pleacă, dimpreună cu regizorul Sică Alexandrescu și cu actorii George Calboreanu ori Alexandru Giugaru, la Festivalul ”Goldoni”, la Veneția. Pentru că locul e deschis și plouă, lumea dă să plece. Dar românii joacă miraculos și, deși italienii nu prind toate cuvintele, rămân acolo, sub picăturile torențiale.

Ne putem închipui că acești interpreți imenși, coordonați de Grigore Vasiliu, vin, peste numai câteva zile, pe stadion? Sică Alexandrescu are 70 de ani, George Calboreanu, asemenea. Cu vocea lui inconfundabilă, omul care l-a jucat la perfecțiune pe Ștefan cel Mare e acolo, agitând un ziar în mână. La fel și Alexandru Giugaru, care e infinit în ”D’ale Carnavalului”, alături de Birlic.

Toți urlă pe gradene și suduie când favoriții ratează. La un meci, la un singur meci, a venit și nepieritoarea Silvia Dumitrescu-Timică. I-a fost rușine să mai apară și a doua oară. ”Grigore, ce să caut, mamă, acolo? N-ai văzut că sunt numai domni?”

 

”Echipa mea de suflet”…

 

N-apuci să-l întrebi despre favoritele de la fotbal: ”Păi se mai discută, dragă? Pentru mine, calculele hârtiei sunt valabile până la Progresul. În cazul ăsta, nu cunosc altă favorită decât echipa mea de suflet!”, declară prin ziare. Face vizite de lucru pe stadioane! Da, ați citit bine! Arhiva Teatrului Național din București păstrează câteva poze superbe.

Birlic, alături de Florin Piersic, de soția acestuia, Tatiana Iekel ori de Chiril Economu merg direct pe gazon, după un antrenament al băieților. Se glumește, se povestesc întâmplări. Birlic are 61 de ani. Cere o minge, îl pune în poartă pe Petre Mândru, alintat ”Pierre”, jucător cu peste 200 de prezențe la Progresul, și se apucă să șuteze.

Firesc, înainte pune un mic rămășag cu Piersic, pe numărul de goluri marcate…Merge după favoriți pe vechiul ”Republicii”, apoi pe noul ”23 August”. Nu conta că unul dintre derbyurile bucureștene, Progresul – Rapid, se desfășura în ”B”, el era lipit de ai lui. De fiecare dată îl trăgea după el pe Mihai Fotino. ”Mișule, hai să vezi și ceilalți artiști!”, îi spunea. ”La meciurile Progresului să joci numai 1, ai înțeles?”, adăuga.

 

Birlic, Florin Piersic sau Tatiana Iekel alături de jucătorii Progresului, la ei ”acasă”

 

A plecat în februarie 1970. Apropiații spun că era extrem de fericit. După 32 de ani, naționala de fotbal a României se calificase la un turneu final de Campionat Mondial.

 

La Unibet gasesti o oferta completa privind pariurile pe fotbal din Romania. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe golgheter, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde, gratie sectiunii Action Betting, la agentia noastra gasesti cele mai bune optiuni, inclusiv inovativa functie care iti permite sa combini tipuri de pariuri multiple intre mai multe evenimente.