Pe finalul lui 1953, ungurii, campioni olimpici, merg în Anglia, unde gazdele fuseseră învinse o singură dată, în 1949. Se termină 6-3 pentru oaspeți, în ceea ce mulți consideră, și azi, unul dintre cele mai frumoase jocuri din istoria fotbalului
Ungurii erau neînvinși din mai 1950. Câștigaseră titlul olimpic la Helsinki, în 1952, adunaseră vreo 32 de meciuri fără eșec, erau deținătorii Cupei Internaționale a Europei Centrale. Creația lui Gustav Sebes, care, ca viceministru al Sporturilor și, mai apoi, ca antrenor, născuse ”fotbalul total”, cu mult înaintea olandezilor, în încercarea de a arăta că sportul comunist dă roade. Prin Europa începuse să se croșeteze sitemul WM, cu care se făcea treabă bună dacă aveai jucătorii potriviți.
Până atunci, naționala Angliei, patria fotbalului, suferise o singură înfrângere în istoria partidelor disputate acasă, un mic pas greșit contra Irlandei, în 1949. WM-ul nu prea era agreat, managerul Walter Winterbottom, care conducea trupa din 1946, nu voia să audă despre acest nou sistem. Primul semnal de alarmă fusese tras pe 31 octombrie 1953, când englezii se băgaseră, la un ”amical”, cu un ”11” european, iar meciul se terminase 4-4.
Bob Ferrier scrisese, atunci, în ”Daily Mirror” că băieții din Albion ”avuseseră nevoie de tot norocul din lume”, iar Bob Pennington nota, în ”Daily Express”, despre ”penaltyul primit cadou de la arbitru, ca să se termine frumos, egal”.
Pe 25 noiembrie 1953, în fața a 105.000 de suflete, Anglia și Ungaria aveau să se dueleze pe ”Empire Wembley Stadium”.
Presat de presă, Winterbottom și-a așezat trupa într-un timid WM, cu Stanley Matthews ori Stan Mortensen, dar și cu Alf Ramsey ori Bill Wright, considerat, la acea dată, unul dintre cei mai buni fundași din lume. Sebes a răspuns cu piese grele, precum Bozsik, Hidegkuti, Pușkaș ori Kocsis, ca să nu mai vorbim de Czibor.
Marea echipă a Ungariei, ”The Mighty Magyars”, înainte de joc
Nici nu se fluierase bine, când Nandor Hidegkuti deschisese, deja scorul, iar englezii se vedeau că-s năuci. Azi pare greu de crezut, dar, atunci, ”capcana” întinsă de maghiari a dat roade: saxonii credeau că numărul de pe tricou corespunde unei poziții clare pe teren, oaspeții schimbau, non-stop, locul, iar gazdele nu mai pricepeau nimic. Deși Sewell a egalat destul de repede, la pauză avea să se termine 4-2, Pușkaș marcând două goluri în trei minute.
La reluare, s-a jucat în același stil, cu magharii mult mai buni din punct de vedere tehnic și tactic. Hidegkuti a terminat cu trei reușite, la ultima dintre ele după o frumusețe de 10 pase legate. Sunt faimoase imaginile cu portarul Grosics îmbrățișâdu-se, după fiecare reușită, cu un băiat din staff, în timp ce fanii englezi, calmi, își pun mâinile în cap.
”Am subestimat total echipa Ungariei și progresele pe care le făcuseră jucătorii ei în ultimii trei ani. Când am intrat pe gazon, în acea după-amiază, am văzut că aveau ghete ușoare, tăiate ca niște papuci, sub osul gleznei. M-am întors către Stan Mortensen și i-am spus: <<Nu vor fi probleme pentru noi, nici măcar nu au încălțările potrivite!>>”.
Billy Wright
Avea să se termine 6-3 pentru maghiari, care dădeau impresia că nu vor să deranjeze mai mult gazdele, din moment ce scoteau toate gloanțele până în minutul 53, apoi se opreau. Statistica e incredibilă: pentru fiecare șut tras de englezi spre poarta ungară, cinci la număr, băieții lui Sebes au replicat de… șapte ori, în total 35 de trasoare spre poarta lui Gil Merrick.
”Formam, deja, o echipă puternică, dar în timpul Jocurilor Olimpice am început să ne bucurăm cu adevărat de fotbal, jocul curgea. Aveam libertate multă pe teren, când atacam, atacam cu toții, de la fundași, la atacați!”
Ferenc Pușkaș
După acel meci, șase jucători nu au mai fost convocați, niciodată, la echipa națională a Angliei: de la viitorul Sir, Alf Ramsey, la Stan Mortensen ori Ernie Taylor. Bobby Robson avea, în 1953, 20 de ani și deși avea să mai treacă destul timp până la debutul său la naționala Anglei, își aducea aminte perfect acea întâlnire, la care fusese spectator.
”Am văzut un stil de joc pe care nu-l mai întâlnisem până atunci. Nu-i cunoșteam, habar nu aveam cine era Pușkaș. Gândeam că o să-i învingem. Anglia juca pe <<Wembley>>, un fel de profesori contra elevi. A fost fix pe dos”.
Hidegkuti (cu brațele ridicate) machează din nou!
La șase luni după acel eșec, urma revanșa, la Budapesta. Pe 23 mai 1954, acei maghiari fantastici reușeau un 7-1 de senzație. Și azi acel rezultat continuă să fie cel mai dur din întreaga istorie a naționalei Albionului, ce pornea la drum în 1872.
La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului, precum si o oferta generoasa de pariuri sportive. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe MVP, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde. Prin BetStream, la Unibet poti paria direct din streamul transmisiunii, fara sa pierzi nicio secunda de actiune pe NBA, Euroliga, Eurobasket si cele mai tari competitii.
