După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, jucătorul, prizonier, e la un pas de a fi trimis către Siberia, dar memoria unui fost adversar îl salvează. O poveste ce bate orice film

Sașa Jukov, ofițer rus, este starostele lagărului de prizonieri de la Sighetul Marmației. Hitler s-a sinucis, Germania s-a predat, e vara lui 1945 și prizonierii de război pe care-i are sub biciușca sa, nemții, sunt triați, spre a pleca spre Siberia, unde media de viață e de maximum cinci ani. Asta poate pe hârtie, în realitate, dacă nu ai trupul oțelit, în maximum șase luni nu mai exiști!
Lui Sașa nu-i place, deloc, căldura.

Nu-i pasă de niciunul dintre amărâți, întreabă doar dacă e friț au ba. Când în fața sa ajunge un tip slăbănog, pe la un 25 de ani, i se spune că e din Ținutul Saarland. ”Ce dracu e asta?”, întreabă Jukov. ”O zonă de ocupație franceză!”. ”Păi atunci trimite-l în rahatul ăsta de țară!”, aude tânărul.

Prizonierul e Fritz Walter, unul dintre cei mai mai fotbaliști germani din toate timpurile și tocmai a trecut prin cea mai grea cumpănă a vieții sale.

În acte e Friedrich Walter. De la englezii din Germania natală aflase despre foot-ball, era luat la Academia celor de la Kaiserslautern, echipă la care aduna 411 meciuri. În iulie 1940, pășea în echipa națională, contra României pregătite de Virgil Economu. 9-3 scurt, el marcând 33 la sută dintre golurile gazdelor. Dar cel de-Al Doilea Război Mondial plecase la drum, Europa nu mai stătea cu gândul la fotbal ori la sport. În 1942 se găsea, deja, pe front.

Norocul face ca aici să dea peste maiorul Hermann Graf, as din Luftwaffe, care e topit după fotbal și care, înainte de a ajunge la manșă, prinsese câteva luni ca profesionist: omul fondează o echipă a piloților, cu care mai bagă miuțe de front. Dar Walter nu e prins la aviatori, așa că trebuie găsită o portiță. Finalmente, Fritz debutează la această trupă, cu jocuri prin România, Sardinia ori Franța.

Anii trec. În 1945, rușii împing puternic frontul. Fritz Walter e luat prizonier, ajunge în Maramureș. Aici, din cauza condițiilor, se îmbolnăvește grav. Ceilalți deținuți îi dau rația lor de hrană, supraviețuiește.

Fritz Walter alături de fratele său, Ottmar

Deși pare greu de crezut, acolo, în tabăra de prizonieri, se organizează un meci de fotbal! Fritz e slăbit, abia stă pe picioare, dar măiestria e măiestrie! ”Cel mai important meci al vieții mele”, avea să declare, în repetate rânduri. Scorul nici nu contează, important e că un ochi ager îl vede. ”Neamțule, te știu, deși arăți mult schimbat! Am jucat contra ta, în meciul acela de pomină, în care ne-ați dat patru goluri după pauză. Tu crezi că pot uita așa ceva?”.

În aprilie 1941, la Köln, Germania dă piept cu Ungaria la care evoluează Bodola al nostru! Se termină 7-0, un adevărat măcel, cu marele Helmut Schön în zi de grație. Walter nu știe ce să gândescă, dacă e de rău sau de bine că omul și-a amintit de el, dar, până să se ”trezească”, aude: ”Sunt Laszlo Gietvai, fostul atacant!”. A devenit, între timp, gardian. El este cel care-i falsifică actele. Nu mai e neamț, e din ”Protectoratul Saar”, ținutul acela al nimănui. În loc s-o apuce spre Siberia, o cotește spre Kaiserslautern-ul natal.

Are nevoie de vreo cinci ani pentru a se pune, din nou, pe picioare. Devine campion în 1951. Apoi se reîntoarce, după o absență mare, și la echipa națională. În 1953, un nou titlu. E atât de bun, încât gruparea e cunoscută drept ”11-le lui Walter!”

Faimoasa imagine de după ”Minunea de la Berna”, pe ploaie torențială: Fritz Walter și Cupa Mondială

Și vine Cupa Mondială din 1954! Eroul nostru are, deja, 34 de ani, Germania e în grupă cu Ungaria, cea mai puternică trupă de pe continent, campioană olimpică. Pușkaș, Kocsis, Hidegkuti, Grosics. Deranj mare, 8-3. Instrucție de front cu defensiva nemților. Apoi, ambele echipe prind finala de la Berna. E 2-0 pentru maghiari chiar în startul începutului, vorba celor de la ”Divertis”. Plouă torențial, e exact vreme ce-i place lui Frtiz Walter. Rezultatul e întors, Germania devine noua campioană mondială, cu un gol marcat în minutul 84 și cu un român născut în Lugoj, Jupp Posipal!!!

Imaginile-s cu Fritz Walter ridicând deasupra capului, din postura de căpitan, trofeul ”Jules Rimet”. ”Eroul de la Berna” e același suflet care, cu nici un deceniu în urmă se găsea la un… meci de trimiterea spre moarte. Mai stă puțin la Mannschaft, apoi se retrage, după 61 de partide și 33 de goluri. Pune ghetele în debara și la Kaiserslautern, cu 39 de ani.

Și vine 1974. Germania Federală organizează Campionatul Mondial, dar orașul său natal nu găzduiește niciun meci. E supărat, nu mai vrea să audă, un deceniu, de federația de specialitate. În 1985, când adună 65 de ani, stadionul din Kaiserslautern primește numele său. Se stinge în 2002, la peste opt decenii de viață. Așa, ca o mică reparație morală, peste patru ani, când Germania primește, din nou, o ediție de Cupă Mondială, la un meci între SUA și Italia, la Kaiserslautern se ține un moment de reculegere…

La Unibet ai cea mai buna oferta privind pariurile pe Mondial. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului, pe golgheter, sau pe faptul ca o echipa va iesi din faza grupelor, fie doresti sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, la noi ai o oferta de top. De asemenea, ti-am pregatit o avalansa de promotii, cote marite zilnice, o functie ”Crearea pariu” imbunatatita, recompense misterioase si un joc BOUNCE gratuit, unde poti castiga marele premiu de 500.000 RON!