FotbalInternational

Elemer Hirsch, avocatul doxă de sport, stins pe terenul de fotbal!!!

iunie 7, 2022iunie 14th, 2022

Pe 8 iunie 1922, cu 100 de ani în urmă, naționala României debuta la Belgrad, contra Iugoslaviei, pe care o învingea cu 2-1. În echipă se găsea și avocatul care mai târziu avea să devină patinator, dar și tehnician, stingându-se, de infarct, după un succes al trupei sale, Armata Cluj

 

Naționala de fotbal a României a disputat primul joc din istorie pe 8 iunie 1922, la Belgrad, învingând Iugoslavia cu 2-1, prin golurile lui ”Feri” Ronnay și Aurică Guga. Selecția fusese făcută de antrenorul Teofil Moraru (pe care, uneori, îl vom găsi scris și Morariu), iar match-ul se ”dăduse”, după expresia vremii, cu prilejul sărbătorii căsătoriei Principesei Maria, ”Mignon” pentru apropiați, cu Alexandru I ”Unificatorul”, regele sârbilor.

După ce discutase cu Mario Gebauer, despre care se presupune că adusese prima minge de fotbal la noi în țară, Regina Maria fusese de acord cu această partidă.

Din păcate, mai mulți componenți ai naționalei de debut, aveau să dispară în circumstanțe tragice. Deszö Jakobi, cunoscut și ca Dezideriu Jakobi, se stingea la finele lui 1924, după ce o accidentare suferită în mai 1924, la Viena, într-un joc contra Austriei, era tratată necorespunzător!!! Avea doar 24 de ani! Aurică Guga, căpitanul echipei naționale la Belgrad, autorul golului victorios, cădea, cu mașina, în Bega, decedând la 38 de ani!

În fine, Elemer Hirsch se stingea chiar pe terenul de joc, la 58 de ani, bucurându-se, ca antrenor, de succesul Armatei Cluj, ce termina campionatul pe primul loc. Asupra ultimului am vrea să zăbovim puțin.

Provenit dintr-o familie de evrei, cu pământuri multe și frumoase în zona Becleanului, unde se și născuse la 1895, Elemer a pornit la drum cu cele două mari iubiri ale sale: Dreptul și fotbalul. Cu prima, la Budapesta și la Viena, începând să profeseze, ca avocat, prin 1924. Cu cea de-a doua, la CA Cluj. La 27 de ani, Teofil Moraru l-a selecționat, ca fundaș, pentru partida de la Belgrad.

Tip citit, rasat, cu un adevărat cult pentru sport, Hirsch s-a gândit, imediat, la echipament. Era clar că nu aveam nimic, iar timpul se scurgea cu rapiditate. A comandat unul, pe banii săi, în Anglia. ”A ținut neapărat ca, la pantaloni, să existe un buzunare pe partea dorsală, în care jucătorii să poarte o batistă spre a-și șterge sudoarea de pe frunte pe parcursul întâlnirii. O dovadă de mare galanterie!”, a povestit episodul Gheorghe Bodea, autorul uneia dintre cele mai complete istorii ”Agora U”, din secolul al XIX-lea, până în 1945.

La Belgrad, a fost unul dintre cei doi fruntași, pentru că așa se juca pe atunci. Mergea în septembrie, la Cernăuți, în acel 1-1 cu Polonia, prima noastră partidă pe teritoriul României Mari, ”Dodoloațe”. Continua la Cluj, cu Ceholsovacia, în iulie 1923, apoi la Lvov, cu Polonia. Urma întâlnirea cu Austria, pierdută cu 4-1, apoi prima noastră partidă oficială, 0-6 cu Olanda, la Jocurile Olimpice de la Paris. Ajungea în Franța, însă nu era convocat pentru acest joc. Mai bifa un singur sezon la Universitatea Cluj, apoi o cotea spre hochei, dar devenea arbitru de fotbal!

În paralel, era topit și după… patinajul artistic, obținând trei titluri de campion național, în 1924, 1925 și 1927, după care devenea ”judecător” al sportivilor de pe gheață. Se retrăgea din activitate, dar urmau vremuri grele, pentru că începea cel de-Al Doilea Război Mondial și nimănui nu-i mai stătea mitea la fotbal ori alte discipline.

 

➕ Mizeaza combo la Unibet pe orice sport si poti castiga cu pana la 50% in plus, direct pe tichetul de joc!

Salvat de la deportare de Ion Chinezu!

În mai 1944, când începuseră deportările evreilor din Transilvania spre Auschwitz, Ion Chinezu era consulul României la Cluj, oraș aflat sub ocupație maghairă. El a fost cel care l-a luat pe Hirsch și l-a trecut peste Dealul Feleacului, granița vremelnică, în portbagajul unui autoturism marca ”Ford”! Știa că este o mașină diplomatică și că nu va fi controlată la vamă. Avea să se refugieze la București, apoi revenea acasă, în octombrie 1944.

S-a apucat de antrenorat. Imediat după terminarea marii conflagrații, Ministerul Apărării fondase echipe regionale de profil, la Craiova, Câmpulung Moldovenesc și Cluj. A devenit tehnicianul Armatei Cluj. ”În ultima etapă a ligii secunde, în 1952 – povestea fostul portar al echipei, Nicolae Szoboszlayne aflam pe primul loc, dominaserăm net tot sezonul.

Avuseserăm 13 puncte avans față de locul al doilea încă de la sfârșitul turului și primiserăm doar trei goluri! Am jucat la Baia Mare, am câștigat cu 4-2, iar la câteva minute după finalul meciului profesorul Hirsch a făcut un atac de cord! S-a prăbușit dintr-o dată în timp ce ne îndreptam spre autobuzul echipei și a murit chiar în brațele mele!

Am încercat să-i facem respirație artificială, dar nu l-am mai putut aduce la viață!”.

 

romania nationala 100 ani

Diploma de participare a lui Elemer Hirsch la Jocurile Olimpice de la Paris, unde nu a prins echipa (sursa foto: Wikipedia)

 

Ca tehnician, Elemer Hirsch nu era prea liniștit: spirit coleric, se agita non-stop și avea un limbaj ”colorat”. ”L-am simțit încă de la pauză că îi este rău! Dar nu s-a plâns nici măcar o secundă în fața noastră! Iar la final, în vestiar, a văzut că sunt mâhnit pentru că primisem două goluri, aproape cât luaserăm în restul campionatului, și a ținut să mă liniștească.

<<Am învins, ce mai contează, suntem cei mai buni!>>, m-a încurajat. Pentru ca apoi, după câțiva pași făcuți la ieșirea de la cabine, să se prăpădească! A fost finalul acelei formații, deșființată chiar în acea vară, printr-o decizie pripită a Ministerului”, continua amintirile Nicolae Szoboszlay.

”Hirsch era un tip religios și cu o cultură sportivă fabuloasă. Îți impunea respect prin simpla lui prezență. În ’52, nu puteai fi titular dacă, la teste, nu scoteai sub un minut pe 400 de metri. Era lege la Hirsch, care a anticipat încă de pe atunci că fotbalul va deveni un joc foarte rapid!”.

Sursa: ”Gazeta Sporturilor”