Finala olimpică de baschet de acum 50 de ani, dintre URSS și SUA, nu se poate descrie în cuvinte. Timpi greșiți, reluări ale meciului, câștigători… necâștigători și contestații la trei dimineața!
De 50 de ani de zile, 12 medalii de argint odihnesc, fără a fi revendicate de nimeni, la Muzeul Sportului Olimpic de la Lausanne. În mod normal, ar fi trebui să stea, la München, în 1972, la gâtul baschetbaliștilor americani. Dar…
11 inși, 11 tovarăși, opt dintre ei foști mari jucători, sunt parcați la un prezidiu interminabil. În fața lor, un antrenor cam la 40 de ani, tocmai și-a terminat expunerea. E Vladimir Kondrașin, cel ce vizează postul de antrenor al băieților care se pregătesc pentru jocurile olimpice. Până atunci, discurs precum al său nu se mai văzuse de când apăruse URSS-ul:
”Tovarăși, dacă vreți să accept această funcție, vă zic că o accept, dar am condițiile mele: eu fac selecția, eu aleg colaboratorii!”. Oamenii se uită la el ca la sfintele moaște: ”Bun, și dacă ai toate aceste libertăți, ce faci cu ele?”. ”Îi bat pe americani!”.
Cu doi ani înainte de München, situația stătea așa: americanii nu rataseră, niciodată, aurul olimic, din 1936! Niciodată! 63 de partide, 63 de victorii. De pe la 1952, sovieticii dăduseră a înțelege că se pot ține de ei, dar nu-i învinseseră niciodată. Ok, Vladimir avea bază fumoasă, pregătea pe Spartak Leningrad, rușii evoluau de vreo șapte ani dimpreună, dar chiar așa, să-i bați pe americani?
Hans Iba (C), antrenorul echipei americane de baschet, se uită peste umărul unui arbitru în timp ce le explică oficialilor circumstanțele ultimelor secunde ale jocului (51-50), oferind Rusiei medalia de aur
Rușii formau o echipă sudată, americanii erau tineri
”Imperaliștii” aveau cea mai tânără echipă din istorie. Se știe că nu puteau evolua cu jucători profesioniști, n-aveau un lider adevărat pe parchet, Bill Walton, supărat că la ”mondiale” ocupaseră doar un loc 5, spusese ”pas”. De cealaltă parte, Volov se găsea la al patrulea turneu olimpic, sovieticii veneau cu Belovii, Serghei și Aleksandr, dar și cu Paulauskas.
Capitaliștii se lăudau că-l au pe Tommy Burleson, cel mai înalt baschetbalist din competiție.
Până la ultimul act, fiecare trupă și-a văzut de parcela sa. Rușii, 100 la 87 cu Puerto Rico, 67-61 contra Cubei, SUA, 61-54 cu Brazilia, singurul meci în care au părut că s-au întrebuințat.
Cel mai nebun final din istorie!
Ceea ce s-a petrecut, însă, pe 9 septembrie 1972, e greu de descris. E pauză și rușii conduc cu 26-21. La un moment dat, diferența e de opt lungimi de undă. Korkia l-a provocat, tot meciul, pe Dwight Jones. Cel mai bun om al americanilor rezistă destul, dar apoi ripostează. Ambii sunt eliminați. Brewer e lovit intenționat.
Nu se dă fault, dar el nu mai poate continua. Collins ”fură” mingea, e faultat de Sakandelidze. Două aruncări libere, 49-48 pe tabelă în acel moment. Coșul este scuturat, 49-49. De la masa oficială se aude un sunet. Doar un arbitru îl ia în considerare, Collins marchează și cea de-a doua ”liberă”. Se încearcă să se afle ”originea” sunetului.
Timpul de odihnă se poate cere după prima aruncare sau imediat după ea, niciodată după ce ambele sunt executate. Sovieticii iau foc, spun că au solicitat ceva, dar că nu au primit. Jocul curge, Edeșko pasează către Aleksandr Belov, goarna sună, e gata! Americanii sunt campioni olimpici, din nou, se îmbrățișează, cu spectatori intrați pe parchet.
Kondrașin urlă după acel time-out, se lasă cu o scurtă analiză, jocul trebuie reluat. Mai sunt trei secunde, acestea trec, americanii se bucură, iar! Stop! În loc de trei, pe tabelă au fost trecute… 53 de secunde. Televiziunea sovietică a prins greșeala, meciul e reluat… a doua oară! Antrenorul ”Hank” Iba spune că nu mai bagă băieții pe parchet, scandal cât casa.
Partida reîncepe, toți gândesc că nu se mai poate face nimic. Însă…
Americanii se bucură, pe fundal tabela arată 50-49 pentru ei! Cu toate acestea, nu vor deveni campioni olimpici în 1972!
Edeșko aruncă puternic Aleksandr Belov prinde mingea, Kevin Joyce și Jim Forbes sunt pe acolo, dar unul rămâne fără frâne, altul cade. Se face 51-50, finalul partidei. Acum americanii urlă, rușii se bucură, sunt campioni olimpici! Acel 63-0 tocmai a devenit 64-1! Dar nici acum lucrurile nu rămân așa: pierzătorii formulează o contestație, se analizează până la trei dimineața, tabela rămâne așa.
Târziu americanii află că trei dintre cei cinci jurați proveneau din Uniunea Sovietică!!!
Belov, eroul, decedează la numai 27 de ani, boală incurabilă. Kondrașin și-a ținut promisiunea, rămâne la Leningrad până în…1995. Decedează la 70 de ani. În 1992, Ed Ratleff vine în fața camerelor de luat vederi. Spune că el nu-și dorește acele medalii, dar că soția ar vrea să le arate copiilor, pentru că e o realizare mare din punct de vedere sportiv.
Ed anunță că inițiază un fel de vot, într-o revistă, pentru a vedea ce spun și ceilalți colegi. 10 sunt împotrivă. După ce divorțează, reafirmă că nu se mai gândește la ele.
La cinci decenii de atunci, medaliile sunt tot pe teritoriu ”neutru”, în Elveția!
La Unibet poti urmari in direct toate meciurile sezonului si gasesti o oferta completa privind pariurile pe baschet. Fie ca doresti sa mizezi antepost, pe castigatoarea trofeului sau pe MVP, fie ca vrei sa iti plasezi selectiile inainte ca meciul sa inceapa, sau dimpotriva, doresti sa te bucuri de actiune live, sau chiar sa cunosti soarta selectiilor tale, in maximum 60 de secunde. Prin BetStream, la Unibet poti paria direct din streamul transmisiunii, fara sa pierzi nicio secunda de actiune pe NBA, Euroliga, Eurobasket si cele mai tari competitii.
