BaschetNba

La apus de Kobe

ianuarie 28, 2020noiembrie 25th, 2021

Pe 14 ianuarie 1999, la o zi după ce Michael Jordan anunțase, pentru a doua oară, că se retrage de pe parchet, ”MARCA”, faimosul cotidian sportiv din patria lui Cervantes, pusese pe copertă o poză cu ”AIR”, stând jos și privind spre infinit. Titlul? ”Și acum noi ce mai jucăm?”, aluzie la plecarea sa din baschet. Lua cu el o lume ce părea să nu mai poată fi recreată, niciodată.

Kobe – botezat astfel după faimoasa bucată de carne – crescuse frumos. Prin Italia, unde al său tată, Joe, se retrăsese pentru a mai câștiga un bănuț după periplul prin NBA. Ăsta micu’ prinse a învăța nu numai limba lui Dante, ci și pe cea iberică. Logic, mânca baschet pe pâine. Tupeu maxim, mână fină. S-a băgat la un concurs de ”triple” cu aia bătrânii. A iubit și fotbalul, mai ales pe băieții de la AC Milan.

În 1991 a trecut Atlanticul, pentru a reveni în Statele Unite. La ”Lower Merion”. În primul sezon a plecat cu frâna de mână, apoi a explodat. A evoluat pe toate posturile, a trecut, la acel nivel, de legendarul Wilt Chamberlain, cu 2.883 de puncte marcate. In urma cu trei saptamani, comemoram un aspect fericit din NBA, despre unul dintrei cei mai longevivi rivali ai sai de pe parchet, Vince Carter.

 

În mod evident, o imagine ce nu are nevoie de nicio explicație foto

 

Hornets l-a luat, în draft-ul din 1996. Dar Jerry West, de la Lakers, îl ochise. Îl dorea. Pac, l-a dat la schimb pe Vlade Divac. Ce a urmat, se știe! Cei 20 de ani ai săi la o singură echipă se regăsesc în zeci de pagini de statistică și de partide memorabile. Au început a-l compara cu marele Jordan. Dar Kobe n-a vrut, niciodată, să fie ”AIR”. ”Sunt primul Kobe Bryant”, spunea. Atât!

Coleg de senzație. Povestește Pau Gasol. ”Cu câteva zile înainte ca eu să ajung în L.A., Kobe a început să-și reamintească spaniola, special pentru a dialoga cu mine. Am mers în cameră și mi-a spus că e bucuros de transfer, că eu sunt omul de care aveau nevoie pentru a cuceri titlul”. Și așa s-a și petrecut! Primul și al doilea an. Mai primise inele, cu Shaq și cu Phil Jackson

Iubea muzica. Cântase în ”CHEIZAW”, o trupă rap botezată astfel după un personaj din filmul ”Kid with the Golden Arm”. Tip fair-play. În finala olimpică din 2012, când Statele Unite s-au impus contra spaniolilor după o bătălie de povestit nepoților, Kobe, decisiv cu acel 3⁄1, le-a cerut tuturor campionilor să meargă să-l salute pe Pau, răpus pe banca tehnică. Așa, pentru turnesolul memoriei, să amintim câțiva băieți, de o parte și de cealaltă, de la acel 107 – 100: Kobe, Kevin Durant, LeBron, Harden, Carmelo Anthony, Westbrook, Iguodala, Pau și Marc Gasol, Rudy Fernandez, Sergio Rodriguez, Llull, Juan Carlos Navaro, Felipe Reyes, Jose Calderon…

 

Kobe Bryant și Vanessa Laine s-au luat pe 18 aprilie 2001, în Dana Point, California. Părinții jucătorului s-a opus total acestei relații, motivând că e prea devreme pentru căsnicie, mai ales că fata nu era de origine afroamericană. Nu și-au vorbit doi an de zile. Naștere primei nepoțici, Natalia, i-a împăcat

 

S-a accidentat. De două ori. Grav. A trecut printr-un proces greu, acuzat de viol. Vanessa, soața, pe care o știa de când ea avea 17, iar el 21 de ani, a închis ochii, deși prin decembrie 2011 ceruse divorțul. În 2003 li s-a născut Natalia. În 2006, Gianna. Așa, ca idee, fetița a scos primul ”oaaaa” pe istă lume cu doar șase minute înainte ca Me’arah Sanaa, fiica lui Shaquille O’Neal, să dea binețe lumii. Pe 14 decembrie 2014, Kobe l-a întrecut pe Jordan, urcând pe locul al treilea în ierarhia celor mai buni marcatori din istoria NBA. Avea să fie dat jos de către ”fratele” LeBron…Bianka Bella, a treia fiică, s-a ițit în 2016, Capri, cea de-a patra, la mijlocul anului trecut.

Cum ziceau gazetarii cei vechi, Kobe a atârnat ghetele în cui pe 13 aprilie 2016, la un joc contra celor de la Utah Jazz, în ”Staples Center”. 60 de puncte, 23 dintre ele în ultimul sfert…Cu mini-filmulețul de rămas bun a câștigat un ”Oscar”…Până să apară ”fenomenul” LeBron, tricourile sale se vindeau cel mai bine…Tricourile cu ”8” și ”24”, ambele retrase de o singură echipă…

 

 

Zilele trecute, ”MARCA” a pus, din nou, după mulți ani, un jucător non-iberic pe prima pagină. Kobe, pe parchet, cu un reflector pe el. Titlul? ”Durere și glorie”.

Zbor lin, ”Black Mamba!”