Alte SporturiAltele

Samoilă Mârza, fotograful-ciclist al Marii Uniri

noiembrie 30, 2021ianuarie 18th, 2022

Întors de pe frontul Primului Război Mondial cu doar patru zile înaintea actului de la 1 Decembrie 1918, eroul nostru a tras cinci cadre la Alba Iulia, de o însemnătate uriașă

 

Să n-o forțăm: Samoilă Mârza, omul căruia îi datorăm fotografiile de la cel mai importan eveniment al istoriei noastre, Marea Unirea de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, n-a fost un atlet de performanță. Era un ”sportsman”, după accepțiunea acelor vremuri, practica gimnastica ori atletismul, dar acestea erau norme obișnuite în viața unui militar de zi cu zi. Unde, într-adevăr, a avut măiestrie, a fost în mânuirea bicicletei, pe ”portbagajul” căreia a viețuit, mai mereu, un aparat foto cu burduf. Cel care ne-a ajutat, peste ani, să înțelegem atmosfera acelor zile astrale de acum mai bine de un veac.

Samoilă se trăgea din Galtiu, comuna Sântimbru, județul Alba. Venise pe lume în septembrie 1886, primind o educațiune românească aleasă. După șase clase de liceu, cum erau vremurile, părinții l-au trimis la fotograful sibian Iainek, între 1909-1911, pentru a deprinde tainele acestei meserii. Iubea ceea ce făcea, dar pornirea Primului Război Mondial a întrerupt activitatea tânărului.

Timpurile erau ciudate. Românul Samoilă Mârza a fost mobilizat în toamna lui 1914, deși Armata noastră avea să intre în luptă abia doi ani mai târziu… Face partea din trupele austro-ungare, ajunge pe frontul din Galiția, unde apare la secțiunea de fotografiere și topografiere. Vreme de trei ani, umblă prin tranșee cu a sa bicicletă, cu un aparat cu burduf. ”Trage” cadre de luptă, chipuri de ostași, soldați răniți, toate ororile războiului.

Uneori, uită de ”prietena” sa și ia în cârcă sculele. Nu-i herculian, dar nu neglijează exercițiunile. Finalul întâii mari conflagrații mondiale îl găsește la Trieste, în Italia.

 

15 km pe bicicletă era media zilnică a lui Samoilă pe front

Nu știe ce să facă. E alături de mai mulți soldați aredeleni, cu care pleacă spre Viena. Unde sosește la mijloc de noiembrie 1918. Pe 14 ale lunii, în curtea unei cazărmi din oraș, unde sunt adunați peste 5.000 de ostași români, trage trei imagini de la sfințirea drapelului Consiliului Național Român. Aude că la început de Decembrie va avea loc o mare adunare la Alba Iulia, așa că nu e timp de pierdut. O apucă pe ruta Viena-Zagreb-Belgrad-Timișoara. Viena-Budapesta-Arad era drumul blocat de unguri. Sârbii doreau a face la fel, dar, după ce românii au fost de acord să fie dezarmați, au primit permisiunea de a trece.

Fetele și feciorii din Galtiu pregătiți de Marea Unire, imortalizați de Samoilă Mârza înainte de plecarea spre Alba Iulia

 

Samoilă Mârza ajunge acasă pe 27 noiembrie. Lipsise patru ani. E istovit – vine de pe frontul celei mai mari urgii de până atunci a Omenriii – dar nu se plânge. Bătrâna sa bicicletă, ruginită, însă gata de drum, îl așteaptă. Vechiul aparat nu prea mai duce, așa că dă o ”perechie de boi” contra unuia mai ”modern”. Lumea-l consideră olecuță fistichiu pentru un asemenea troc, dar omul e ”bolnav” pe poze, așa că știe exact ce face.

1 decembrie 1918. Află că fetele și flăcăii din Galtiu merg acolo, pe platoul lui Horea, Cloșca și Crișan. Obosit după zilele de luptă, ar vrea să steie acasă, dar dorința e prea mare. În patru zile, și-a făcut pe spatele bicicletei un fel de portbagaj. Numai că noul burduf nu prea se potivește, așa că o bună bucată din cei peste 11 kilometri cu o mână mânuiește ghidonul, cu cealaltă ține ”angrenajul”. Nu pleacă însă înainte de a trage trei clișee din satul natal, cu oameni gătiți de marea sărbătoare.

La Alba ajunge pe la 11 ale dimineții. Aici trebuie să vină germanul Bach, un fotograf tocmit pentru actul Marii Uniri. Care, logic, nu sosește! Mârza trage cinci clișee. Trei cuprind scenele de masă. Impresionante! Cu o mulțime imensă, cu țărani, cui soldați, cu ofițeri veniți de pe front, cu proți, cu jăndari, cu oameni simpli. Capătul mulțimii nu se zărește. Două dintre fotografii sunt de la tribună.

Aurel Vlad, doctor în drept, avocat, precum și episcopul greco-catolic, Iuliu Hossu, glăsuiesc mulțimii. Dă să intre în Sala Marii Uniri. Nu era ”credențional”, acreditarea din zilele noastre, nu îi este permis accesul. Tristă ironie, nu? Peste ani, mulți aveau să-l întrebe de ce nu a făcut mai multe poze. Avea să explice că trepiedul, burduful, seria de lumini, aparatul propriu-zis, clișeele de sticlă, toate acestea erau foarte grele și imposibil de deplasat pe distanțe lungi, pe o bicicletă.

Mai mult, din cauza condițiilor meteo grele, timpul de expunere era mai mare. ”Efectiv urlam cât mă ținea gura ca să-i pot așeza pe oameni, apoi aceștia stăteau nemișcați multă vreme”, spunea, peste timp. Chiar și așa, cele opt fotografii sunt de o valoare inestimabilă, fără ca aceste expresii să fie un șablon.

 

Episcopul greco-catolic de Gherla, dr. Iuliu Hossu, citește Declarația de la Alba Iulia

 

Nu se oprea aici! Fotografia vizita Întregitorilor la Alba Iulia (1922), serbările comemorative de la Țebea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui Avram Iancu (1924), serbările legate de sărbătorirea a 10 ani de la Unire.

Dar anii treceau, iar Samoilă Mârza se cufunda în uitare. Prin 1967, burlac, locuia într-o casă modestă de pe strada ”Vasile Alecsandri” din Alba Iulia. A fost de acord să-și vândă, către Muzeul Regional Alba Iulia, clișeele de pe sticlă, aparatul de fotografiat și cel de mărit, dar s-a scuzat, atunci, că nu mai are și alte ”negative” de la evenimentele acoperite… Pe vremea când o ducea greu, fotograful vânduse sticla unor comercianți de oglinzi. Da, pare incredibil, dar e adevărul gol-goluț.

N-a mai vieșuit mult. O boală incurabilă l-a luat în decembrie 1967. L-au trecut la cele sfinte în cimitirul comunal din Alba Iulia, primul rând din stânga intrării principale…

 

✍???? Articol publicat de cronicarul Unibet, Cătălin Oprișan